[te rog, nu citi. m-am cenzurat pana acum. intre timp am scris fragmentele, am salvat discutii purtate cu altii, m-am gandit foarte serios sa inchid aici pravalia si sa imi fac un alt blog. asta de mai jos e doar o ciorba a la ileanne, ciorba pe care mi-o asum - mi-o si torn singura in cap daca e nevoie - dar pe care as prefera sa n-o gusti si tu.]stau. intr-un rollercoaster emotional pricinuit de lipsa ei sau de lipsa tristetii (
the sadness of the absence of sadness - am tot vrut sa copiez niste pasaje din 'everything is illuminated' dar nu mai bine o citeste fiecare pt sine?) si a lamictalului (oh yeah) - eu stau si masinaria asta blestemata ma tot poarta: in sus, in jos, ma da peste cap, ma salta la loc si ma intoarce in acelasi punct de plecare. un jurnal din ...anul ciumei (:P) ar suna cam asa: primele minute (2 sau 3) - moment kleenex - unic - (de furie intai si apoi de eliberare), ura si autocritica, ura si in tren, ura si la gara, autodesconsiderare -or sth (the how could i've been so stupid?and for
this long!! moment) apoi high da' reaaally high on anger urmatoarele zile, apoi a feeling of freedom si getting all flirty and actually singing on the street and dancing in the bus station, odata cu eliberarea inceput barfa/conversatii pe subiecte... intime (fara a mai simti ca tradez pe cineva), apoi umpic de intristare, dor, idei fulgeratoare in genul reclamei la o clatitarie frantuzeasca de la un radio local: "
crepe crap! je t'aime!", apoi neeeervi, multimultinervi, sila, disperare (prieteni comuni, bloguri, messenger, facebook, lumea asta mica, orasul nu destul de mare, how could we become complete strangers again??) si o luam de la capat. adica nu de la capat, no way. pot fi cu cineva care nu mi-a fost loial (nu ma refer aici la fidelitate) dar nu pot fi cu cineva careia nu i-am fost loiala, pe care l-am barfit, injurat, criticat, in public si in capul meu, si mai ales nu pot fi cu cineva caruia ii vad acum doar defectele (desi le privesc cu o oarecare --uneori[observati repetitia lui uneori: nimic nu e permanent/stabil when you're riding this rollercoaster]-- simpatie). imi vine sa fiu rea si cruda cu supra de masura ca si cand as putea astfel compensa pt perioada aia de blind dementia cand am renuntat practic la mine pt ca eram prea obsedata ca trebuie sa fiu/ sa raman cu/alaturi de ea. pe de alta parte inca ma simt uneori atrasa de ...nici eu nu stiu de ce anume. de unele amintiri. foarte vii, foarte puternice, foarte fizice - le-as spune mai degraba 'naluciri', naluciri dintr-un timp pierdut care ma fac sa cred ca de fapt nu am 'obsedat' dupa nimeni si nimic niciodata, in orice caz nu asa cum o fac acum, nedeliberat insa precis si cu metoda. (mi s-a zis ca sunt in love with the idea of love, ca mi-e dor de siguranta unei relatii, de all that cuddling that it involves, ca tot zgomotul asta launtric e pt o idee -- dar n-am trait atatea luni, un an, my year of what i believed to be love, langa o
idee, nu cu o
idee am dormit, n-am facut dragoste cu o
idee si nu cu o
idee m-am tinut de mana pe strada.) concluzie -sa nu va mai tin mult-: daca ea imi repugna si eu imi repugn pt ca am incercat sa fiu ceea ce nu-s si am indragit la ea exact chestiile care mi se par cele mai nesuferite la altii (let's face it, nu e genul de om cu care m-as imprieteni, caruia i-as citi cu regularitate blogul, alaturi de care sa imi imaginez tot restul vietii mele nici atat), atunci de ce ma simt inca -subliniez, uneori- oarecum (ok, subliniez si oarecum) atrasa de ea ca....molia de bec? (nu vreau sa fiu musca nici macar daca in cazul asta as putea sa spun ca ea e... catalizatorul :P)
o tot cauta cineva pe beaverette (
poza si
portret) pe blogul meu.... stati linistiti, e bine.