pot fi si de la ulcer (da, am, unul mic si pastilat).
m-a lovit brusc o dorinta cretina de a avea iar 17-18 ani... nu ca lucrurile s-ar fi schimbat prea mult intre timp: inca sunt amenintata cu evacuarea pe fereastra a bunurilor mele care de cand m-am intors la ploiesti stau in pungi in mijlocul camerei (pungi la care se adauga pungile continand cursuri din timpul facultatii dosite si ele care pe sub birou care in spatiul dintre pat si dulap). apropo de facultate, mi-am ridicat in sfarsit si eu diploma de absolvire, m-am uitat la ea doua secunde si m-am speriat, as putea iesi oricand castigatoare la un concurs de gollum lookalike cu poza aia. slaba, bruneta si exoftalmica. ce vremuri....
chestii triste si mai putin triste: am inceput sa invat fetele colegilor de naveta.
citeam blogul unui tip care se gandeste sa se sinucida si ii reproseaza chestii tatalui sau (mort). cand eram mica ma gandeam ca las' ca plec eu si n-o sa-mi mai pese. ei bine, hurrah for the bloody fucking gorgeous circle of life: iata-ma-s inapoi (dupa doua pseudo-fugi de acasa post 18 ani -- prima, de cand aveam 4 ani nu se pune ca m-au prins cand imi faceam bagajul si n-am mai plecat nicaieri :P -- si un on and off dar mai mult on razboi rece). si citind ma gandeam: asa o sa fie toata viata? frustrari care nu dispar? invinovatiri si complexe?
nu stiu daca asta e trist sau nu dar am renuntat definitiv la ideea ca am sa il pot digera pe pynchon vreodata. e unul dintre cei trei scriitori americani care mie, mare fan al literaturii americane de altfel, nu imi plac defel: barth, updike (,pynchon). asta e, n-o sa pot purta niciodata discutii uberinteligente despre
the crying of lot 49 sau
the floating opera (asta daca nu ma apuc sa povestesc 'in culori' cum era sa dau de pereti cu amandoua si cat de frumoasa mi s-a parut din nou viata dupa ce le-am abandonat -- prin mai sus mentionatele pungi :"> -- sau restituit proprietarilor).
nu inteleg de ce nu mai gasesc episoade din grey's. or fi in pauza :( (spring break?)
am vazut fingersmith si everything is illuminated. pe cat de impresionata am fost de carti pe atat de not really moved by am fost de filme. (ceea ce e bine. macar n-au fost crunte.)
am vazut si i can't think straight. silly. dar ok pt un film tematic.
vreau sa fac macinici. si weekendul trecut am facut clatite :D (intr-o vreme eram pasionata de gatit, ii terorizam pe toti cu tot soiul de complicosenii de prin carti si reviste -teancuri- de vreun an nu imi mai iese nimic si mi-a pierit si interesul. anyway, clatitele au fost facute in colaborare cu sora-mea si au iesit f bune :P)
dorm cu pauze. ori prea putin ori prea mult. visez tampenii. oribilitati. am capatat rara abilitate de a nap-ui peste tot, in picioare in trenul supraaglomerat sau strivita de-o baba pe locul de langa geam in autobuz.
dorm cu beaverette. in fiecare noapte. nici cand eram mica nu stiu sa fi facut asta (am mai incercat eu cu de-a sila sa ma invat sa dorm cu pufosei ca era cool si girly dar mi se parea prea stupid sau ma speriau --inca si mai stupid) sau sa fi fost indraostita de plusuri. aveam in schimb doua jucarii pe care le detestam: un rac rosu de care mi-era groaznic de frica (si care a zacut in dulapul mamei unde mai dadeam de el din cand in cand intrand acolo la v-ati ascunselea si pe care cred ca l-a aruncat tot ea intr-un final satula de crizele mele de isterie :P) si un urias pinguin gonflabil care ma enerva teribil si pe care-l bateam constant -- pana cand a...crapat. dupa o viata trista si plina de abuzuri. revenind la beaverette, discutam cu roxana daca sa o iau sau nu cu mine la roma. as plimba-o, i-as face poze... remember
the gnome in amelie? :D
(gata, ca unii dintre voi au facut psihiatrie si deja ma judeca, nu mai povestesc si cum dimineata cand ma trezesc e atat de lipita de mine --dorm cu ea inclestata in brate, strivita-- ca am impresia ca am expectorat in somn a giant human sticking hairball; si cum o invelesc cand plec de acasa si cat de rau imi pare ca sta doar in pat; si cum i-am dat mesaj sora-mii sa o ia la ea in camera cand am ramas in bucuresti :">)
miruna a gasit 'affinity' de sarah waters la british si imi spune ca dupa starea de exaltare initiala (vanam de mult cartea asta) a observat dezamagita ca 'e aproape o fituica. are doar 350 de pagini....' hilarious. (a bon entendeur... :P)
pe 18 martie plec la roma. cel mai tare ma entuziasmeaza excursia de o zi in afara ei, la pompei (care e f posibil sa nu aiba loc, cum s-a intamplat si cu cele doua capete de afis de asta toamna: dover si casa lui dickens - desi a fost o senzatie foarte misto si cand cu ochii la indicatoare si placute am realizat ca am ajuns in londra lui ackroyd :D). de zbor nu-mi mai e teama de data asta (inca), sper numai sa nu pice pe noi incredibil de ieftinul hotel la care am facut rezervare (sau sa nu se darame pana ajungem noi acolo :P). tot dandu-ma pe net pe situri de turism m-a lovit faptul ca pt a putea vedea toate orasele pe care vreau sa le vad trebuie sa merg zi de zi la un serviciu de cacat sa fac chestii la care nu ma pricep si care imi displac si/sau sa locuiesc cu taica-meu la ploiesti pt ca: nu am bani de altceva (1) si reusesc astfel sa las neatins mare parte din salariu. [eh, daca le-as pune pe toate la suflet as face.... ulcer :I]
la serviciu miroase mai ceva ca pe peron in gara (orice gara. din cele frecventate de mine). mi-am petrecut cateva zile in Stinxalot - biroul meu care mirosea a homeless - homeless clasa 1, dedicat si cu vechime. initial m-am plimbat putin prin cladire sa vad daca nu cumva ma urmareste mirosul - nu ma urmarea, deci nu era de la mine. dupa ce am amusinat ca turbata birourile (dap,am doua birouri), fiecare sertar in parte, calculatorul, scaunul, peretii(!), am ajuns la concluzia ca respectiva miasma e impregnata in mocheta. fortunately, dupa o saptamana, intr-o noapte, the day was saved again by the cleaning ladies.
imi propusesem sa imi las parul lung si sa ma reblonduiesc insa nu mai am deloc rabdare cu lungimea asta de acum si asa m-as tunde....
trebuie sa imi caut (in propriul dulap - il faut cultiver notre chifforobe, or something) rochie de nunta, sa o modific pe silfica-mi silueta ;;) si sa pornesc la vanatoare de pantofi.
zilele trecute m-a intrebat cineva in cautare de un sfat ce fac cand mi-e dor de maica-mea. si incercam sa imi aduc aminte. ma gandeam ca ar fi trebuit sa ma fi obisnuit deja cu dorul de oameni care nu mai exista. dar nu. weekendul trecut am jelit mai ceva ca aseara la sfarsitul episodului 7 din tlw (sshhh, i know that's lame!) si nu din motive folclorice de dragoste/dor, tema fiind ceva de genul "tu nu existi. tu a altora da, poate, tu a mea nu". totul era negru, bleak, acoperit de pacla-de-depresie din cap.
din arhiva:
(urmeaza)