in timp ce

colegul-sef latra ceva in engleza cu accent irlandez (english for beginners lesson 1: nu invatam sa pronuntam englezeste repetand dupa personajele dintr-un film ...cu luptatori IRA ), astept sa ma duc acasa (unde iar nu am net) si nu stiu daca ma doare spatele sau rinichii pt ca eu daca nu ma ridic sa fumez (nu ca nu as mai fuma deloc) uit si sa mai merg la baie, recitesc ce am scris pe aici in ultima vreme si decid sa sterg tot si sa ma explic.

fiin'ca a venit momentul....cu vin rosu testamentul...pam pam.

blogul ar fi trebuit sa ma destreseze. la inceput si-a servit admirabil scopul, dar incet-incet m-am trezit prinsa. o retea de obligatii. trebuie sa vorbesti cu toti, sa dai share, ei probabil au un singur nebun d'asta pe care-l streseaza, tu ai o suta. o suta de confidente pe zi etc. si cand te gandesti ca incepusem blogul sa comunic mai usor cu prietenii-din-viata-reala. acum ajunsesem sa povestesc aceeasi chestie (de pe blog) zecilor de oameni din lista de mess pe care nu i-am vazut in viata mea la fata. ei trageau si trageau de mine, eu tacand/nevrand sa ii cunosc live/sa ma reintalnesc cu ei ma simteam a lousy friend (?). e clar, ceva nu (mai) functiona bine.

acum, n-o sa zic ca n-am intalnit si oameni misto (trebuie sa o zic, sa fiu on the safe side cand o sa ma intrebati "nu te refereai la mine, nu?" :P) heck, i'm even dating one at the moment (same one i've been dating two months ago, ahem)

nu o sa zic nici macar ca asta a fost singurul motiv pt care m-am oprit din scris. nu ca nu as mai fi avut subiecte (a fost multa agitatie dar&foarte multa liniste:) ), dar incepusem sa le privesc printr-o alta lentila si nu s-ar mai fi potrivit aici.

si nici ca acum e sigur ca m-am intors.

p.s. in unele cazuri, dupa atata tacere, pur si simplu nu am stiut cum sa reinnod lucrurile. si tot amanand...

nu mai e

duminica la un centru de ingrijire a bolnavilor aflati in faza terminala, o casuta in spatele unui spital comunal cu multe papadii la poarta. inauntru, batrani si caini, unii mai jigariti si uitati de lume ca altii (o batranica deschide o usa, un caine intra nestingherit in 'spital' pe langa ea). asistenta ne spune ca e mai bine. o femeie din salon: "nu mai plangeti, domnisoara". cateva secunde mai tarziu icnesc si fumez rezemata de portiera masinii.

nu, senzatie nu era una de MOARTE, era de SFARSIT, un sfarsit lung care nu se mai termina.

o singura intrebare si un singur raspuns: nu mai e.

o VINA imensa. cu toate explicatiile mele din carti si de pe la altii (care imi explodeaza de-a valma in cap), cu toata tendinta de a fictionaliza pana si (mai ales) (in) momente din astea, nu pot sa nu ma intreb daca nu am gresit si eu, daca nu am gresit toti cate putin, fie si prin prea putina dragoste, comoditate, egoism, indiferenta.

astept acel telefon, acea veste. pentru ca eu nu mai pot trai pana nu moare ea. pentru ca pentru ea asta nu, nu mai e. viata.

Sites in this category may pose a security threat to network resources or private information, and are blocked by your organization.

greu mai trece ziua de azi fara facebook si eu nu imi ies din starea asta groaznica.

nu e destula superficialitate pe net elsewhere.